Quantcast
Channel: Oswald Chambers – ARMONIA MAGAZINE – USA
Viewing all articles
Browse latest Browse all 126

OSWALD CHAMBERS: Templul Duhului Sfânt

0
0

gen-46-3-web-watermarked„Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.”  

Genesa 41:40

Templul Duhului Sfânt

Trebuie să răspund în faţa lui Dumnezeu pentru felul în care îmi ţin trupul sub stăpânirea Lui. Pavel a spus că el n-a făcut „zadarnic harul lui Dumnezeu”, adică nu l-a făcut ineficient. Harul lui Dumnezeu este absolut, mântuirea adusă de Isus Cristos este perfectă şi realizată o dată pentru totdeauna. Eu nu sunt în curs de a fi mântut, ci sunt mântuit: mântuirea este la fel de eternă ca şi tronul lui Dumnezeu; ceea ce am eu de făcut este să arăt în exterior ceea ce Dumnezeu a realizat în interiorul meu.

Puneţi in practică mântuirea voastră” (Filipeni 2:12. KJV). Iată responsabilitatea mea. Aceasta înseamnă că trebuie să arăt în trupul meu viaţa Domnului Isus. Nu într-un mod mistic, ci într-un mod real şi categoric. „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire.”

Orice sfânt îşi poate ţine trupul în stăpânire absolută, pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut să deţinem stăpânirea asupra întregului templu al Duhului Sfânt, inclusiv asupra gândurilor şi dorinţelor noastre; noi suntem răspunzători pentru ele şi nu trebuie să cedăm în faţa dorinţelor nepotrivite. Cei mai mulţi dintre noi suntem mai severi cu alţii decât cu noi înşine; găsim scuze pentru lucrurile din noi în timp ce condamnam în alţii lucrurile spre care nu suntem înclinaţi în mod natural.

„Vă îndemn, spune Pavel să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie.”

Trebuie să mă hotărăsc dacă sunt sau nu de acord cu Domnul şi Stăpânul meu ca trupul meu să fie templul Său. Dacă răspunsul este da, atunci, pentru mine, întreaga lege privitoare la trup este cuprinsă în acest adevăr revelat, şi anume că trupul meu este templul Duhului Sfânt

(Meditație TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele”. PSALM 141:3

Dacă am purta cu noi un casetofon care să înregistreze orice cuvânt spunem într-o zi întreagă şi apoi, la sfârşitul zilei am asculta tot ce am vorbit, am fi surprinşi şi poate ruşinaţi de unele cuvinte spuse, dacă, bineînţeles, nu l-am întrerupt când am vorbit ce nu ne convenea să fie înregistrat. Fără-ndoială nu face nimeni lucrul acesta, dar să fim siguri că în cer s-a înregistrat tot ce am vorbit: “Vă spun” a zis Domnul Isus, “că în ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit” (Mat. 12:36). Aceasta înseamnă clar că “nu este nimic ascuns care nu va fi cunoscut”. Cu câtă grijă ar trebui să fim şi în privinţa aceasta, pentru că “din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi condamnat” (vs.37).Psalmul 141 se pare că a fost scris de David când fugea de Saul căruia i se vor fi spus cuvinte rele despre el. David a fost defăimat de vrăjmaşii lui; el însă îşi recunoştea slăbiciunea şi ştia că dacă nu ia seama, ar putea să vorbească vrăjmaşilor cu mânie, şi la mânie câte cuvinte rele se spun! Fiindcă el ştia că mai târziu îi va părea rău, de aceea a rugat pe Dumnezeu să-i păzească vorbirea şi să pună o strajă gurii lui şi să-i păzească uşa buzelor. Şi noi avem nevoie de o sentinelă înaintea gurii care să păzească fiecare cuvânt care este gata să iasă pe buzele noastre. Dar să rugăm pe Dumnezeu să ne stăpânească inima căci “din prisosul ei vorbeşte gura”. Domnul Isus să fie Păzitorul inimii noastre; dacă inima noastră ar fi plină de El, cum ar fi vorbirea noastră! Se întâmplă ca în momente de neveghere să vorbim fără să fim atenţi şi să spunem lucruri de care mai târziu să ne pară rău. Lipsa de control asupra cuvintelor noastre, este una din cele mai mari slăbiciuni care cauzează atâta rău.

Cuvintele care ne-au scăpat dintr-o gură nestăpânită, nu mai pot fi retrase niciodată. Ele poate au rănit pe alţii producându-le dureri sufleteşti pe care, poate, nici cel mai sincer “iartă-mă” nu le mai poate vindeca. Cuvinte spuse în grabă, cuvinte nedelicate şi neadevărate, cuvinte mânioase şi urâte, calomnii, cuvinte uşuratice, flecăreli şi discuţii nefolositoare şi câte altele ar fi, n-au ce căuta pe buzele copiilor lui Dumnezeu. O, dacă L-am lua ca Model şi în privinţa aceasta pe Domnul Isus a cărui vorbire a fost desăvârşită şi plină de har! Cineva a dat sfatul acesta: “când eşti rănit, taci; când eşti defăimat, taci; când eşti grăbit la răspuns, taci. Dacă aşteptăm puţin înainte de a răspunde, simţămintele se liniştesc şi atitudinea noastră se schimbă. De ce? Pentru că atunci dăm voie Duhului Sfânt să guverneze vorbirea noastră şi să ne ajute să prevenim un răspuns grăbit. Capitolul 53 de la Isaia ne spune, în icoană de vorbire despre Domnul Isus că El era “ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu şi-a deschis gura”. Avem nevoie să ne predăm buzele Domnului; ele pot numai în felul acesta, să devină o binecuvântare pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Cuvântul lui Dumnezeu consacră o mulţime de texte cu privire la vorbirea noastră. Să ne amintim acum măcar două din ele: “Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit” (Iacov 3:2) şi “Vorbirea noastră să fie cu har şi dreasă cu sare” (Col. 4:6).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, că Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El m-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea”.  Isaia 61:1

Când Domnul Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul cerurile s-au deschis şi Duhul Sfânt sub forma unui porumbel a venit peste El, ca un întreg, nu doar ca nişte limbi de foc. Tatăl L-a uns şi L-a trimis să aducă Vestea bună. Isus a adus o veste bună, deoarece a vestit eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt în lanţuri. Cel care a fost legat de păcatele lui şi a avut parte de mântuire ştie să preţuiască libertatea. El mângâie pe cel întristat şi cel care primeşte mângâierea Lui, acela ÎI urmează pe calea cea strâmtă. El are programată şi o zi a răzbunării. Pe Golgota El a învins pe duşmanul nostru, astfel este posibilă mântuirea noastră şi prin această mântuire putem să trăim o viaţă împlinită şi fericită. El a dezarmat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut privelişte pentru toţi, ieşind biruitor asupra lor prin cruce. Cei întristaţi din Sion au acum frumuseţe în loc de cenuşă şi untdelem de bucurie în locul plânsului, pot să trăiască în belşug, bucurându-se în Domnul Dumnezeul lor; căci El i-a îmbrăcat în haina mântuirii şi platoşa neprihănirii, asemenea unui mire împodobit cu o cunună împărătească. Ţie, Tată drag, Ţi se cuvine laudă, preţuire şi mulţumire, pentrucă prin Fiul Tău ne-ai mântuit şi ne-ai binecuvântat făcând din noi moştenitori ai cerurilor. Amin.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

LOCURI ÎNALTE DE APĂRARE

… Acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.Isaia 33.16

Omul care a primit de la Dumnezeu harul ca să aibă o viaţă fără prihană, locuieşte în siguranţă deplină. El stă pe un loc înalt; el este deasupra lumii, apărat de atacul vrăjmaşului şi aproape de cer. El are scopuri şi motive înalte şi găseşte mângâieri şi prietenii semnificative. El se bucură de munţii dragostei veşnice, unde îşi are locuinţa.El este apărat de arme vrăjmaşe în stânca cea tare. Cele mai statornice lucruri în univers sunt făgăduinţele şi planurile Dumnezeului care nu se schimbă, şi acestea sunt apărătoarea credinciosului ascultător.

El este întreţinut cu această făgăduinţă măreaţă: „i se va da pâine”. După cum vrăjmaşul nu se poate urca până la cetăţuia lui, nici să-i dărâme întăriturile, tot aşa fortăreaţa nu poate fi cucerită prin împresurare şi foamete. Domnul care a făcut să plouă mana în pustie, va avea provizii bune pentru poporul Său, chiar şi când ei ar fi înconjuraţi de cei ce ar vrea să-i înfometeze.Dar dacă lipseşte apa? Acest lucru nu se va întâmpla însă, căci este scris „şi apa nu-i va lipsi”. Un izvor care nu seacă niciodată va ţâşni în mijlocul acestei cetăţi întărite, care nu poate fi biruită. Domnul se îngrijeşte ca să nu lipsească nimic: Nimeni nu va putea să facă rău cetăţenilor adevăratului Sion. Oricât ar fi de ameninţător vrăjmaşul lor, Dumnezeu îi ocroteşte pe aleşi Săi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Și Samuel creștea și Domnul era cu el și na lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale. Și tot Israelul, de la Dan până la BeerȘeba, a cunoscut că Samuel era întărit profet al Domnului. Și Domnul Sa arătat din nou în Șilo, pentru că Domnul Se descoperea lui Samuel, în Șilo, prin cuvântul Domnului. Și ce a spus Samuel sa întâmplat pentru întregul Israel … Și Samuel a judecat pe Israel în toate zilele vieții sale. 

1 Samuel 3.19–4.1; 7.15

Judecătorii lui Israel – Samuel (1) – Ascultare și rugăciune

Samuel a fost răspunsul Domnului la rugăciunea mamei sale, Ana. La fel ca Samson, el a fost nazireu, iar briciul nu trebuia să treacă peste capul lui. La o vârstă foarte fragedă a fost adus la cort și dat în îngrijirea lui Eli. Mama lui îl vizita în fiecare an și îi aducea câte o nouă mantie făcută de ea. Ea se ruga cu siguranță adesea pentru ca Samuel să fie păzit de rău, căci stricăciunea fiilor lui Eli era bine cunoscută.

Pe când era doar un băiețel, Domnul ia vorbit despre judecata pe care El avea să o aducă asupra casei lui Eli, fiindcă acesta nuși oprise fiii de la răul pe care îl făceau. Lui Samuel ia fost teamă săi împărtășească aceste lucruri lui Eli, însă, la cererea acestuia, Samuel ia spus totul și nu ia ascuns nimic. Vedem deci cât de mult îl impresionase această viziune. Cât de atenți suntem atunci când Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său? Cât de bine reținem ceea ce ne spune El?Unui astfel de om, Domnul Se putea revela. Samuel a devenit profet și, mai târziu, judecător în Israel. A fost cunoscut pentru faptul că Dumnezeu transmitea prin el cuvântul Său către Israel și pentru faptul că se ruga mult pentru popor. Psalmul 99.6 ne spune că „Moise și Aaron, dintre preoții Săi, și Samuel, dintre cei care cheamă Numele Său, au strigat către Domnul și El lea răspuns“. Câtă nevoie este astăzi de astfel de conducători, de oameni care să prezinte întregul adevăr al lui Dumnezeu și a căror viață să fie marcată de rugăciunea pentru poporul lui Dumnezeu! E. P. Vedder, Jr.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, nu cu un sentiment al nevredniciei (cum ar putea cineva, care ştie că e nevrednic, să pretindă că are vreo vrednicie?), nu cu vreun gând la slăbiciunea mea, absolut cu nici un gând despre mine, vin doar pentru că Tu eşti Tu Însuţi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci, dacă, credem că Isus a murit si a înviat, credem si că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El». TESALONICENI 4,14

Cum va fi oare posibil ca to ti credincioşii născuţi din nou să fie răpiţi dintre masele de oameni? Care este puterea care poate diferenţia atât de clar cine trebuie luat? întrebarea aceasta i-a fost pusă marelui savant american Edison, inventatorul becului. Colegii săi de breaslă l-au întrebat ironic: «Cum va face Dumnezeu diferenţierea la răpire?»

Edison le-a dat un răspuns foarte simplu. A luat o cutie, a umplut-o cu nisip foarte fin şi a amestecat o pulbere fină de fier înăuntru. Apoi a ţinut cu mâna un magnet puternic deasupra cutiei. Nisipul s-a mişcat, dar mai apoi nu s-a întâmplat nimic cu el. Bucăţile mici de fier au fost însă imediat atrase, absolut toate, spre magnet. Exact la fel va fi şi la răpire! Toţi cei care prin natura lor spirituală înnoită aparţin Mielului lui Dumnezeu vor fi răpiţi. Care va fi puterea care va înfăptui acest lucru? Răpirea pe care o aşteptăm cu nerăbdare va fi o radiaţie a puterii învierii lui Isus Cristos. Cine nu crede în învierea Lui nu va experimenta răpirea.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Cereţi, şi vi se va da. Matei 7:7

Ştiu un loc din Anglia unde fiecare trecător care cere este servit cu o pâine. Oricine ar fi trecătorul, trebuie doar să bată la uşa Spitalului Sfintei Cruci, şi pâinea este a lui. Isus a iubit atât de mult păcătoşii încât a construit un Spital al Sfintei Cruci, pentru ca orice păcătos flămând să bată la poartă şi să fie săturat. Ba încă a mai făcut ceva; a ataşat o baie la Spitalul Crucii, în care sufletul mânjit şi negru este spălat. Fântâna este întotdeauna plină, întotdeauna eficientă. Nici un păcătos nu iese de acolo fără să fie perfect curăţat. Păcatele purpurii şi roşii au dispărut toate, şi păcătosul este curat ca zăpada. De parcă nu ar fi fost destul, Spitalul Crucii este dotat şi cu o garderobă, şi păcătosul trebuie numai să ceară, ca să fie îmbrăcat din cap până în picioare. Dacă vrea să fie soldat, nu primeşte haine obişnuite, ci o armură, care îl acoperă de la talpa piciorului până în vârful capului. Dacă cere o sabie, o primeşte, şi primeşte şi un scut. Nimic nu este prea bun pentru el, şi nimic nu i se refuză. Va avea bani de cheltuială cât va trăi, şi va moşteni o comoară de slavă când va intra în bucuria Domnului său. Dacă pot avea toate aceste lucruri bătând la uşa îndurării, voi bate tare în dimineaţa aceasta. Voi cere mult de la generosul meu Domn. Nu voi părăsi tronul harului până când nu îmi voi prezenta toate nevoile înaintea Domnului, şi până nu voi primi asigurarea împlinirii lor prin credinţă. Nu trebuie să mă reţină nici o jenă atunci când Isus mă invită. Nici o necredinţă nu mă va opri atunci când Isus făgăduieşte. Răceala inimii nu mă va trage înapoi atunci când pot obţine asemenea binecuvântări.

Seara

Domnul mi-a arătat patru fierari.  Zaharia 1:20

În viziunea descrisă în capitolul acesta, profetul vede patru coarne teribile. Ele îşi croiesc drum într-o parte şi într-alta, nimicind pe cel puternic şi pe cel tare. Profetul întreabă: „ce înseamnă coarnele acestea?” (Zaharia 1:19). Răspunsul este „acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul” (vers. 19), El a văzut în faţa lui o reprezentare a puterilor care au asuprit biserica lui Dumnezeu. Erau patru coarne, fiindcă biserica a fost atacată din patru părţi. Profetul s-a îngrozit, dar dintr-o dată au apărut în faţa lui patru fierari. El a întrebat „ce vor să facă aceştia?” (vers. 21). Aceştia sunt oamenii pe care i-a găsit Dumnezeu ca să sfărâme coarnele în bucăţi. Dumnezeu va găsi întotdeauna oameni pentru lucrările Lui, şi El îi va găsi la vremea potrivită. Profetul nu a văzut întâi fierarii, fiindcă nu aveau ce să facă; A văzut întâi coarnele, apoi fierarii. Mai mult, Domnul găseşti destui oameni. El nu a găsit trei fierari, ci patru; fiindcă erau patru coarne, era nevoie de patru fierari. Dumnezeu găseşte oamenii potriviţi – nu patru scriitori care să scrie, nici patru arhitecţi care să facă planuri, ci patru fierari care să muncească din greu. Fii liniştit, tu care tremuri în arca Lui Dumnezeu; când se vor ridica „coarnele”, vor fi găsiţi şi „fierarii”. Nu trebuie să te îngrijorezi gândindu-te la slăbiciunea bisericii; în întunericul ei cresc reformatorii care vor zgudui naţiunile. Părinţii bisericii, ca Sfântul Augustin sau loan Gură de Aur, vin din cele mai de jos şcoli şi din cartierele cele mai sărace ale Londrei. Domnul stie unde să-Şi găsească slujitorii. La cuvântul Lui, ei vor porni luptă, „căci biruinţa este a Domnului” (1 Samuel 17:47), şi El va câştiga victoria. Să rămânem credincioşi în Christos, şi El, la timpul potrivit, se va ridica în apărarea noastră, fie că este ziua nevoilor personale sau vreme de pericol pentru biserica Sa.

IZVOARE IN DEŞERT

Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă. (Ieremia 10:23)

Povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă.(Psalmul 27:11)

Mulţi oameni vor să-I dea directive lui Dumnezeu în loc să se lase călăuziţi de El. Ei vor să-I arate Lui calea în loc să-L urmeze supuşi acolo unde îi conduce El.  Madame Guyon

Am spus: „Lasă-mă să merg la câmp“;

Dumnezeu a spus: „Nu, mergi la oraş“;

Am spus: „Dar nu sunt flori acolo“;

El a spus: „Nu sunt flori, dar e o cunună“.

Am spus: „Dar cerul este întunecat,

E numai zgomot şi agitaţie“;

Dar El plângea în timp ce mă trimitea înapoi,

„E mai mult“, a spus El, „e păcat“.

Am spus: „Dar aerul e greu,

Şi ceaţa învăluie soarele“;

El a răspuns: „Totuşi sufletele sunt bolnave,

Şi lucrarea ta încă nu s-a terminat“.

Am spus: „Îmi va lipsi lumina,

Şi prietenii spun că-mi vor simţi lipsa“;

El mi-a răspuns: „Alege în seara asta,

Dacă să-ţi simt Eu lipsa, sau ei“.

Am cerut să mi se dea timp;

El a spus: „E greu să te decizi?

Nu va părea deloc greu în cer

Să fi călcat pe urmele paşilor Îndrumătorului tău“.

Am aruncat o privire spre câmp,

Apoi mi-am îndreptat faţa spre oraş;

El a spus: „Copilul meu, te predai?

Vei lăsa tu florile pentru cunună?“

Atunci mâna mea a mers în a Lui,

Şi El a venit în inima mea;

Şi acum merg într-o lumină divină,

Pe calea la care mi-era frică să mă uit.

                                                                                     George MacDonald

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 6.30-44

Apostolii care se reîntorc aproape de Domnul sunt foarte preocupaţi cu ceea ce au făcut şi grăbiţi să Ii istorisească, dar învăţătorul ştie că acum ei au nevoie de puţină odihnă şi de aceea le pregăteşte un moment „deoparte” cu El. Noi, care invocăm adesea cu atâta uşurătate nevoia de a ne destinde, să privim la câteva din condiţiile în care ucenicii gustă această odihnă:

1) urmează după o lucrare pentru Domnul;

2) nu poate fi vorba decât de puţină odihnă, pentru că pământul nici n-ar fi în stare să ofere una durabilă (vezi Mica 2.10);

3) este luată departe de lume, şi nu în distracţiile pe care aceasta le poate oferi;

4) odihna este un prilej de bucurie doar alături de Domnul.

Odihnă de scurtă durată, într-adevăr, pentru că deja mulţimile se strâng! Domnul Isus le va hrăni sufletele, apoi trupurile (Matei 4.4); dar, mai întâi, îşi pune ucenicii la încercare. Aceştia veneau să-I istorisească tot ceea ce împliniseră. Ei bine, era momentul de a-şi dovedi capacitatea lor, în loc să-i trimită pe aceşti oameni. „Daţi-le voi să mănânce” (v. 37), le spune Domnul, pentru a-i face să realizeze că orice putere vine de la El. În acelaşi timp, El îi asociază, prin har, gestului Său de bunătate. Înţelepciune, putere, dragoste: încă o dată vedem strălucind împreună aceste caractere ale Robului desăvârşit.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ioan 11:17-37

OAMENI GRIJULII

Isus, când a văzut-o plângând… S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.  Ioan 11:33

Cei care suferă, care trec prin necazuri și care sunt deosebit de dezamăgiți sunt încurajați când simt că există cineva căruia să-i pese foarte mult de ei.

Recent am asistat la o scenă când un doctor tânăr a adus unei femei și fiicelor ei vestea că soțul ei, respectiv tatăl lor, nu mai putea fi ajutat pe cale medicală. El a dat dovadă de atâta delicatețe și compasiune încât familia a fost mângâiată și întărită, cu toate că el le-a adus o veste tristă.

Isus a făcut dovada unui și mai mare interes față de oameni. Există un motiv pentru care îmi place întâmplarea ce vorbește despre felul în care a reacționat El în fața morții prietenului Său Lazăr. Citim că atunci când El a văzut-o pe Maria și pe Marta plângând împreună cu iudeii care erau cu ele, „S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat”. Apoi citim că „Isus plângea”. Acest lucru ne arată că înainte de a-l chema pe Lazăr din mormânt, Lui îi păsa într-adevăr de cei iubiți care plângeau. Putem fi siguri că Lui Ii pasă și de noi când trecem prin întristări și durere.

Desigur, noi nu avem puterea de a învia morții, pe care a avut-o Isus, dar putem să manifestăm interes față de oameni. Putem fi interesați de problemele lor atât de mult, încât să ne rugăm pentru rănile și întristările lor. Sau să le trimitem o ilustrată sau o scrisoare. Putem să le facem o vizită dacă este posibil. Putem să le oferim ajutor, dacă au nevoie de ajutor și dacă noi înșine dispunem de posibilități.

Adevărații urmași ai lui Isus sunt oameni cărora le pasă de semenii lor.  H.V.L.

O inimă ce-i pasă, urechea ce ascultă,

Un cuvânt gândit și bun, o lacrimă tăcută,

Vor ridica povara de pe umerii zdrobiți

             Ai celor ce prin viață sunt călători trudiți.  D.J.D.

Unui creștin îi va păsa de o lume disperată.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

De aceea, luați toată armătura lui DUMNEZEU, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Efes. 6,13.

În lupta credinciosului nu există neutralitate. Credinciosul se vede față în față cu un dușman puternic care niciodată nu capitulează: „Domnul puterii văzduhului” „împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”Este un dușman care se prezintă câteodată deschis, câteodată plin de viclenie și care folosește diferite metode pentru a ne duce la decădere, de a ne fura posibilitatea savurării binecuvântărilor noastre cu care suntem binecuvântați în locurile cerești în Hristos. Ochii lui sunt ațintiți mai mult ca pe orice pe copiii lui Dumnezeu ca să-i abată de la calea Domnului Isus. Oare nu-i puterea satanei învinsă prin moartea Domnului? Fără îndoială, de aceea nu are nici posibilitate de a atinge mântuirea și siguranța veșnică a celor credincioși. Ei sunt copiii lui Dumnezeu și trebuie să trăiască ca atare pe acest pământ. Satana este căpetenia acestei lumi și este deosebit de activ în aceste zile pentru a abate pe credincioși cu lucruri lumești.

Cum putem oare să ne împotrivim acestui împotrivitor? Prin a privi țintă prin credință și a pune în practică faptul că Domnul l-a BIRUIT. Prin propria noastră putere nu putem să-l biruim, de aceea suntem îndemnați: „întăriți-vă ÎN Domnul și în puterea tăriei Lui.” De aceea avem nevoie de toată armătura lui Dumnezeu care o ține pregătită pentru noi. Numai dacă suntem înarmați putem fi biruitori în ziua cea rea și vom rămâne în picioare.

O mărturisire de credință poate fi cât de dreaptă, dar, fără Domnul Hristos, când e pusă la încercare, se dovedește stearpă, rece și moartă.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie …, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie … Apocalipsa 4.10

N-am nimic

Un bărbat credincios a fost chemat la spital, pentru a vizita un om grav rănit. Pe coridor, sora medicală i-a dat câteva informații despre omul grav rănit: „Acest tânăr nenorocit are doar 24 de ani, iar doctorul spune că mai are de trăit numai câteva ore. Azi-noapte a repetat de mai multe ori: «…n-am nimic să pun la picioarele Sale… El a fost așa de bun cu mine….». Eu n-am înțeles ce a vrut să spună“.

Imediat ce vizitatorul s-a așezat lângă patul nenorocitului, acesta i-a istorisit cu cuvinte ezitante: „În urmă cu două zile am avut un accident; doctorii spun că mai am de trăit doar câteva ore. Mântuitorul meu a stat în această noapte aproape de mine. Știu că El a șters păcatele mele cu sângele Său. Au trecut doi ani de când Îl cunosc, dar n-am făcut nimic pentru El; nu am nimic ce să-i pun la picioare. Acasă îmi venea greu să dau mărturie despre El. Am vrut să aștept până voi fi mai bătrân, pentru a avea mai multă influență; am considerat că este suficient să mă rog în camera mea, să citesc în Biblie și să mă comport bine pe cât posibil“.

Această recunoaștere smerită l-a mișcat adânc pe vizitator. Accidentatul venea dintr-un mediu lumesc și indiferent față de lucrurile dumnezeiești.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

GRIJĂ VERSUS CONTROL

„Domnul dă înţelepciune…” (Proverbe 2:6)

     Când Karen O’Connor și soțul ei au participat la un seminar despre căsătorie pe tema dragostei și a respectului, parcă li s-au deschis ochii. Ea scrie : „Ceea ce auzeam se referea exact la familia noastră… obișnuiam să pregătesc vitaminele și medicamentele pentru soțul meu în fiecare dimineață, chiar dacă el cunoștea rutina mai bine decât mine. Credeam că dacă eu nu preiau această responsabilitate, el le va ignora sau va uita de ele. Obișnuiam să-i „sugerez” mâncărurile care l-ar putea ajuta să slăbească și să-i caut materiale de care avea nevoie pentru un discurs pe care trebuia să-l scrie. Dacă unii percep aceste acțiuni ca fiind utile, în cazul meu era vorba de control, de încercarea de a-mi gestiona și de a-mi direcționa soțul în chestiuni care îl priveau pe el. Credeam că varianta mea este mai bună, așa că mi-am impus-o.

Iată câteva din provocările cu care se confruntă cuplurile și modul în care ne putem schimba reacția:

  1. Comportament vechi: să răspunzi la întrebări adresate soției/soțului tău. Comportament nou: să taci în timp ce soția/soțul tău răspunde – și să înveți ceva din răspunsul său;
  2. Comportament vechi: să dai sfaturi fără să ți se ceară. Comportament nou: să asculți, având încredere că soția/soțul tău își va găsi singur soluția și să susții acea descoperire;
  3. Comportament vechi: să le explici punctul de vedere al soției/soțului tău. Comportament nou: să-i asculți punctul de vedere și să-l încurajezi;
  4. Comportament vechi: să iei hotărâri referitoare la finanțe fără să te consulți cu soția/soțul tău; Comportament nou: să prezinți oportunități de investiție și să le discutați împreună.

Atât soții, cât și soțiile recunosc faptul că s-au simțit jenați, judecați, desconsiderați și mânioși când partenerul de viață le-a luat-o înainte cu răspunsul, sau când a luat decizii fără să-i consulte. Toată lumea are nevoie de suport, dar una e să dai ajutor, și altceva să încalci limitele partenerului tău de viață și să manipulezi rezultatul. Când îți este teamă sau când nu ești sigur cum să acționezi sau când să te dai un pas în spate, roagă-te pentru călăuzire” – încheie Karen O’Connor.



Viewing all articles
Browse latest Browse all 126

Latest Images

Trending Articles